DEZVOLTARE FĂRĂ FRACTURARE
Portalul anti-fracturare din România
Articole recente
Arhivă tematică
Sondaj

Sunteţi de acord ca în România să se interzică prin lege fracturarea hidraulică?

Loading ... Loading ...
grupul fb
YouTube-Vlog-Romania300x120

Radioactivitate

hazard radioactiv

Traducere de Eduard Jak Neumann, adaptare și adnotare Maria Olteanu

Un articol scris de Christopher Busby, expert în impactul radiației ionizate asupra sănătății umane și Secretar științific al Comunității Europene privind riscurile radiațiilor pune o problemă foarte rar discutată când vine vorba de fracturare hidraulică, dar una extrem de reală și de îngrijorătoare, poate cea mai gravă dintre interminabila listă a tipurilor de riscuri ale fracturării hidraulice – riscurile radioactive ale fracturării hidraulice. Este ca și cum, la ora actuală, am avea mai multe accidente necunoscute precum cele de la Fukushima și, prin forarea de noi sonde, urmează alte noi asemenea accidente. Continuarea

Pericol de contaminare radioactiva datorita pierderii unei parti radioactive din instalatia de foraj la un put de fracturare hidraulica in Argentina

Ban fracking new york

Dupa articolul de acum doua zile despre proiectul pilot al depozitului de deseuri radioactive WIPP, New Mexico, astazi prezentam o noua intalnire de gradul 0 a doua pericole enorme: fracturarea hidraulica si contaminarea radioactiva. In Argentina, s-a dat alarma de pericol de contaminare radioactiva datorita pierderii in subteran a unei parti radioactive in timpul procesului de fracturare la un put din Rincon de los Sauces, zacamantul de petrol si gaze Vaca Muerta (Vaca moarta, in traducere), provincia Neuquen, afectand ecosistemul din bazinele raurilor Neuquen, Limay, Negro si rio Colorado. Problema a fost sesizata si de un ziar local, Rio Negro.

Activistii implicati in lupta impotriva fracturarii hidraulice vin insa cu informatii mult mai complexe decat articolul din cotidianul Rio Negro. Emitentii comunicatului sustin ca problema este mult mai grava decat spune ziarul, bazandu-se pe expertiza unui inginer petrolist care a lucrat vreme de 30 de ani in Texas, care ofera consultanta stiintifica grupului de activisti din provincia Neuquen, nordul Patagoniei. Conform acestuia, se pare ca partea de echipament readioactiva nu este protejata de un blindaj care asigura incastrarea elementelor radioactive pana la finalizarea activitatii. De fapt, instumentele de logging (forare asistata de computer) folosesc o pastila radioactiva foarte puternica care se stocheaza si transporta intr-un container blindat, pentru a preveni contaminarea radioactiva in timpul transportului. Bineinteles, pentru a realiza perforarea stratelor geologice, pastila se scoate din carcasa prin folosirea unui instrument cu maner foarte lung si se instaleaza la capatul sondei de perforare. Din acest moment sonda transmite radiatii foarte periculoase, care sunt exact cele care ajuta sondorii sa realizeze profilul geologic al putului, sau radioagrafia lui.

Adica sonda care a ramas prinsa in put nu este protejata de nicio carcasa si va emite radiatii pana la degradarea sa. In functie de materialul folosit, acest proces poate dura mii de ani.

Carcasa tubajului putului si cimentarea acestuia sunt destinate pentru izolarea formatiunilor si a acviferului de orice scurgere sau contaminare care vine din subteran. Fara indoiala, asa cum experienta o demonstraza, izolarea bineinteles ca nu exista, dupa cum o arata si situatiile frecvente de contaminare a acviferelor din zonele fracturate din Argentina (Medanitos, Las Heras), inclusiv riveranii care au deja infiltratii de gaz si petrol in puturile caselor lor, exact ca si in SUA. Contaminarea are loc prin tuburile si cimentarile cu probleme sau inexistente.

Specialistul in foraj face aceste experiente de contaminare a apei deoarece trebuie sa ne asteptam la contaminarea acviferelor din zona datorita acestei pastile radioactive pierdute. Cimentarea acestei sonde in aceasta faza este inutila. spațiul inelar dintre sondă și gaura de sondă nu are mai mult de 3 sau 4 cm grosime. El sustine ca nu exista nicio posibilitate ca cimentuirea peretilor putului sa impiedice radiatiile provenite de la piesa radioactiva pierduta.

Specialistul mai averitzeaza ca este important sa nu se cimenteze putul pana nu se iau toate masurile pentru recuperarea sa si considera ca aceasta este un mare dezastru ambiental pe termen mediu si lung care necesita atentie maxima, mai ales prin prisma integritatii acviferelor expuse contaminarii radioactive. Tot el vine si cu solutii tehnice legate de modul de restabilire a controlului asupra situatiei, si anume (desi tehnice, ele sunt interesante si pentru noi, in eventualitatea producerii unui dezastru similar in Romania):

Date tehnice ale putului:
– Numarul de identificare al putului
– Coordonate geografice.
– Tip de terminatie put.
– Tubaje instalate – diamteri si adancimi intubate.
– Sectiuni cimentate.
– Adancimea la care s-a pierdut piesa radioactiva
– Istoricul activitatilor la put, inclusiv incidentele legate de problemele cu tubajele si cu cimentarea.

Date legate de piesa pierduta
– Tipul profilului geologic care urma sa fie facut la momentul pierderii piesei
– Detalii complete despre materialul radioactiv: material, durata medie de viata, fabricant, dimensiuni
– Informatii complete legate de motivul pierderii sale.
– Detalii legate despre fiecare eforturi/operatiuni de recuperare a piesei.
– Compania responsabila cu operatiunea de foraj, numele operatorilor si experienta lor.
– Compania responsabila de operarea putului, numele operatorilor si experienta in domeniu.

Date legate de acviferele traversate de foraj. Pentru fiecare din aceste acvifere:
– Nume sau,
– Adancime,
– Grosime,
– Flux (volum) de apa,
– Directia fluxului de apa,
– Puturi alimentate din el
– Unde se intersecteaza cu alt acvifer.
– Localizarea exacta a puturilor de apa care se alimenteaza din aceste acvifere.

Date generale legate de pierderea piesei radioactive
– Compania operatoare a zacamantului petrolier operadora del yacimiento petrolífero.
– Representantul companiei in momentul producerii incidentului.
– Autoritatea care a primit informatia privitoare la pierdere.
– Masurile adoptate de autoritatea respectiva.

Specialistul vine cu un set de sugestii, pordind de la scenariul cel mai grav (si, din pacate, cel mai probabil), conform caruia piesa nu va putea fi recuperata, si face o lista de actiuni care trebuiesc luate de autoritati pentru monitorizarea daunelor si prevenirea impactului posibil asupra sanatatii publice.

– Sa se stabileasca faptul ca populatia poate fi afectata de contaminarea provenind de la put. In acest scop, va fi necesara evaluarea acviferelor traversate si zone posibile de contaminare. Pentru aceasta va fi probabil nevoie de evaluarea detaliata a bazinelor hidrografice.

– Informarea populaiei afectate in legatura cu consecintele posibile pe termen mediu si lung. Detaliile incidentului si riscurile posibile trebuie publicate in ziarele principale din zona. Mai mult, populatia rurala care nu are acces la informatia din ziare trebuie informata personal.

– Realizarea unei baze de date cu numele si adresele tuturor locuitorilor zonei care ar putea fi afectati de radiatie. Acest lucru ar putea servi, in viitor, la monitorizarea impactului posibil asupra sanatatii publice si la stabilirea de compensatii pentru victime.

– Instalarea de monitori de radioactivitate in fantanile care inconjoara putul de foraj abandonat precum si in aval de acestea. Acest lucru va permite definirea unui set de indicatori de baza care va putea determina evolutia radioactivitatii in zona afectata.
Datele de contact ale specialistului sunt: Roberto Ochandio, Geograf si expert in foraje petroliere (cu experienta de 30 de ani in Texas), 02945 15440278, rochandio@gmail.com.

Speram ca autoritatile argentiniene sa aiba mai mult discernamant decat cele din Romania, care au musamalizat mai multe accidente la sonde (Homocea, Pungesti etc.) si sa informeze populatia in legatura cu acest dezastru probabil, in cazul in care scenariul cel mai grav se produce: piesa radioactiva nu poate fi recuperata.

 

Ideea stocarii de deşeuri radioactive în cavităţi de sare poate părea în regulă pe hârtie. Se pare că sarea izolează radioactivitatea pentru sute de generaţii, prin consituirea unui strat izolant. Tim Hudson, directorul executiv al Serviciului de Resurse pentru Informaţia Nucleară (NIRS), susţine: „Ideea e să creăm ceva care poate capta elementele radioactive pentru sute de mii de ani.”  NIRS ar trebui să fie o platformă naţională de informare şi un centru de networking pentru cetăţenii şi activiştii de mediu preocupaţi în legătură cu energia nucleară, cu deşeurile radioactive, problemele legate de radiaţii şi energia regenerabilă. 

Un asemenea proiect pilot a fost deja realizat, Waste Isolation Pilot Project (Proiect Pilot de Izolare a deşeurilor, zis şi WIPP), care a şi devenit al treilea depozit subteran ca şi adâncime din lume. El este construit şi are licenţe pentru a depozita deşeuri radioactive pentru…10.000 de ani. Distanţa faţă de cel mai apropiat oraş, Carlsbad, în SE statului New Mexico, este puţin peste 30 de kilometri. De când au început să depoziteze deşeuri acolo, în 1999, au fost depozitate peste 80.000 de mc de material, proveniţi de la 11.000 transporturi de deşeuri.

Desi programat să reziste sute de generatii, primele probleme au inceput sa apară deja din februarie 2014, cand a şi fost închis, ca urmare a unui incendiu, urmat de scurgeri radioactive. Acum locul prezinta un pericol iminent si substantial pentru public, conform unor surse oficiale.
Însă aceste probleme deja existente pot păli instant în comparaţie cu ceea ce s-ar putea întampla la sit daca s-ar produce un cutremur, sau dacă stratul protector de sare ar fi compromis de exploatarile de petrol şi gaz şi, în special, de fracturarea hidraulică. De unde s-ar deduce, logic, că e exclus să se facă fracturare hidraulică oriunde în apropierea acestui proiect pilot de stocare a deşeurilor radioactive. Cu toate acestea, cum SUA este ţara tuturor posibilităţilor, ei bine, chiar se face fracturare hidraulică în zonă, şi se aşteaptă ca această activitate  să crească în intensitate.

„În ultimii trei ani, 12 puţuri de fracturare au intrat în funcţiune la distanţă de 5 mile de proiectul pilot radiactiv”, conform lui Don Hancock, directorul Programului de Siguranţă a Deşeurilor Nucleare de la Southwest Research and Information Center.

Având în vedere faptul bine-cunoscut că fracturarea hidraulică produce cutremure, este limpede că situl de stocare a deşeurilor radioactive se află în pericolul de a îî fi afectată integritatea structurală.

„Acestea sunt preocupările majore,” a avertizat Hancock. „Există, evident, o posibilitate ca fracturarea hidraulică să afecteze stabilitatea, dar e şi mai probabil ca lichidul de fracturare să se apropie şi chiar să pătrundă în stratele de deşeuri – ceea ce ar fi ceva extrem de grav. „

„Forează peste tot prin jurul depozitului radioactiv”

Truthout a discutat cu un angajat al administraţiei statului New Mexico, care se ocupă de procesul de avizare şi forare a proiectului WIPP. Acesta a vorbit sub protecţia anonimatului, datorită temerilor de represalii din partea administraţiei pro-fracturare a partidului de extremă dreapta, Tea Party,  Guvernatoarea Susan Martinez.

„Sunt multe proiecte de fracturare care încep în acea zonă”, a explicat angajatul. „Merg în puţurile deja existente şi forează orizontal, iar WIPP se află fix în mijlocul acestor câmpuri petroliere, iar ei forează de jur împrejurul său.” Sursa susţine faptul că firmele de petrol şi gaz care forează şi fracturează lângă WIPP au permisiunea de a pătrunde sub limita WIPP-ului pentru a ataca rezervorul de gaze de acolo, deci se pare că majoritatea puţurilor sunt orizontale, ceea ce e ingrijorător.” Conform angajatului, „fluidele de foraj injectate sunt foarte instabile şi, dacă continuă aşa, ar putea fi mari probleme…În vestul statului Texas a avut loc un cutremur de 5,2 grade pe scara Richter, datorită fracturării hidraulice, şi asta reprezintă o mare îngrijorare, având în vedere sensibilitatea sitului WIPP şi consecinţele posibile.”

Locaţia pentru WIPP a fost aleasă la mijlocul anilor 1970, deoarece pe atunci nu se găsise, încă, nici petrol, nici gaz, pe o rază de câteva mile în jurul său. La vremea respectivă zona era considerată ca fiind în afara oricărei zone active de producţie de petrol şi gaze. „Unul din criteriile iniţiale ale alegerii locaţiei a fost faptul că nu exista nici măcar un puţ, cu atât mai puţin activităţi de foraj pe o distanţă de două mile faţă de sit,” explică Hancock. „După care distanţa s-a redus la o milă (aprox 1,3 km).” Cu trecerea timpului, activităţile de foraj pentru hidrocarburi s-au apropiat din ce în ce mai tare de locaţie, ceea ce a devenit un subiect asupra căruia oamenii s-au aplecat cu din ce în ce mai multă atenţie.

„Am devenit îngrijoraţi, deoarece forajul  pentru gaz prin depozite de deşeuri radioactive era considerat o idee rea”, a adăugat Hancock sarcastic. Pentru că guvernul federal  „nu prea controlează fracturarea hidraulică”, conform lui Hancock – şi deoarece majoritatea terenului din jurul sitului WIPP este controlat de Biroul de Managementul Terenurilor din statul New Mexico, al cărui guvernator este extrem de favorabil industriei de petrol şi gaze şi împotriva protecţiei mediului  – zona a fost tratată ca orice altă zonă din New Mexico, când vine vorba de exploatarea de petrol şi gaze.

„Aceste agenţii guvernamentale, federale şi statale, niciuna din ele neavând restricţii legate de fracturare – scopul fiind maximizarea producţiei de hidrocarburi – deoarece asta este legea şi se generează venituri pentru nivelul federal şi cel statal din  redevenţe,” a adăugat Hancock. Situl de 16 mile patrate al WIPP este înconjurat de peste 100 de puţuri operaţionale de petrol şi gaz la distanţă de o milă de limita sa. Sunt 350 de puţuri la o distanţă de trei mile (4 km), iar numărul lor e în creştere. Pe lângă eventualitatea ca fracturarea hidraulică să genereze cutremure care ar putea produce daune containerului natural de sare din jurul deşeurilor, Hancock a avertizat, de asemenea, că „există probabilitatea ca fluidele de fracturare să penetreze deşeurile radioactive sau zone din apropierea lor.”

Pericol de infilitrare a apei contaminate ca urmare a fracturării în containerele naturale de sare

Judson este, de asemenea, îngrijorat de posibilitatea – deoarece contaminarea apei care are loc datorită fracturării crează infilitraţii ale pânzei freatice care pot compromite integritatea rezervorului de deşeuri radioactive – pătrunderii apei în zonele unde sunt stocate containerele cu deşeuri radioactive. „Sunt formaţiuni geologice care au evoluat vreme de milenii şi le perturbi (prin fracturare, n.r), iar asta crează instabilitate geologică.”, a adăugat el.

Judson şi-a exprimat îngrijorarea privind un rezervor de saramură înalt presurizat aflat imediat sub depozitul de deşeuri radioactive, care „reprezintă o sursă de multiple probleme posibile „. „Saramura e un bazin mare de apă extrem de sărată situat dedesubtul containerului”, explică el. „Depozitul, în sine, e un depozit de sare. Conceptul este acesta: creezi o cavitate într-un depozit de sare, după care aduci deşeurile, iar în timp, sarea acoperă şi izolează containerele pentru foarte mult timp. Însă sub depozit se află acest bazin sărat. Dacă acesta este distrubat, poate avea loc o infiltrare ascendentă a apei în depozit, care poate coroda rezervoarele de deşeuri şi poate produce în continuare migraţia deşeurilor prin infilitrare, compromiţând, astfel, integritatea întregului depozit.”

Având în vedere faptul că principiul din spatele WIPP porneşte de la premisa că va rezista mii de ani, Judson a avertizat că „orice permite migrarea apei sau corodarea dispozitivelor de stocare poate compromite stabilitatea containerului, în sine.”

„O scurgere masivă către exterior”

Autorităţile statale şi federale care au acordat perimsele de foraj pentru petrol şi gaz, alături de permise de fracturare lângă WIPP, susţin faptul că ei nu consideră că aceste activităţi ar preprezenta probleme, deoarece activităţile petroliere au loc la câteva sute de metri sub WIPP, care se află la 700 de metri adâncime în punctul său cel mai profund.

Conform lui Hancock, argumentul acesta este slab. „Fracturarea hidraulică produce cutremure şi alte tipuri de fracturi şi nu e ca şi cum ea ar fi un proces tehnologic exact, perfect controlabil. Dacă fracturezi la 800 sau 900 de metri, nu înseamnă că nu poţi avea probleme la şapte sute de metri, sau aproape de WIPP, astfel încât să nu cauzezi probleme la nivelul unde se află deşeurile „, mai spune el.

Hancock crede că fracturarea în apropierea sitului poate provoca scurgeri chiar din zona subterană de stocare, scurgeri care ar putea avea efecte pe termen scurt şi lung. Acest lucru s-a întâmplat, de fapt, în februarie 2014, când o mică scurgere de radiaţii a închis depozitul pentru câteva luni şi probabil îl va menţine închis pentru următoarele luni. De asemenea, Hancock a avertizat asupra consecinţelor fracturării în apropierea sitului: „Fracturarea este un lucru care poate închide acest obiectiv şi în scenariul cel mai pesimist, un lucru care poate provoca daune catastrofale muncitorilor şi radiaţii masive care pot provoca probleme serioase.”

Un număr de probleme în creştere 

Datorită problemelor în derulare de la WIPP, Departamentul Federal de Energie (DOE) a notificat de curând statul New Mexico de faptul că acesta nu îsi va putea atinge obiectivul cu scadenţă la 30 iunie pentru eliminarea a 3706 metri cubi de deşeuri radioactive de la laboratorul de la Los Alamos, unde sunt depozitate momentan.

„Deoarece evaluăm condiţiile programului de deşeuri transuranice la laborator, am decis să stopăm alte transporturi până când vom putea asigura publicul de siguranţa continuării activităţii,” a declarat David Klaus, subsecretar în cadrul Departamentului de Energie.

Ca urmare a scurgerilor de radiaţii din luna februarie şi a incendiului de la depozit, oficialii de la WIPP au minimizat orice efect al scurgerilor de radiaţii asupra sănătăţii umane, susţinând că nu a existat nicio scurgere de radiaţii către suprafaţă. Însă ei nu au vorbit despre dimensiunea problemei şi nici despre modul în care ea va fi remediată.

„Oficialii de la WIPP continuă să monitorizeze situaţia, a declarat Deb Gill când a avut loc scurgerea.  „Subliniem faptul că nu există pericole pentru mediu şi pentru oameni”. Contrar asigurărilor, s-a descoperit plutoniu la analizele realizate de DOE la un birou al său situat la o jumătate de milă (650 m) de depozit. Joe Franco, managerul biroului teritorial al DOE, a confirmat rezultatele. Respirat sau înghiţit, plutoniul rămâne în corpul uman vreme de decenii şi continuă să expună ţesuturile înconjurătoare la radiaţii.

Situl WIPP rămâne închis în vreme ce DOE şi alte instituţii investighează cauzele scurgerilor de radiaţii. Nu există informaţii legat de momentul redeschiderii sitului, ceea ce înseamnă că laboratoare precum cel de la Los Alamos vor continua să îşi depoziteze reziduurile radioactive la faţa locului. Incendiile de pădure din 2011 au ars extrem de aproape de depozitul de deşeuri radioactive de la Los Alamos, unde deşeurile sunt stocate în butoaie  la suprafaţă.

Având în vedere seceta severă din New Mexico şi din majoritatea estului SUA, se aşteaptă noi incendii de dimensiuni record. Între timp, efectul de domino al problemelor în continuă expansiune de la WIPP este evident, în vreme ce uzine nucleare din SUA se pregătesc de depozitare de deşeuri nucleare în locaţiile lor, datorită, parţial, crizei de la WIPP.

Situaţia este agravată şi de faptul că WIPP este situată în ţinutul Eddy, unde s-au înregistrat 592 de scurgeri de petrol şi gaze în 2013, 63% din toate scurgerile din statul New Mexico. În primele luni din 2014 au fost 127 de scurgeri numai în ţinutul Eddy, ceea ce a reprezentat 91% din scurgerile din statul New Mexico. Nici o acţiune nu a fost submisă (de către statul New Mexico) procurorului general Tannis Fox, a cărui responsabilitate ar fi fost să pună în aplicare măsuri împotriva companiilor care au generat scurgerile. De fapt, nu a existat nicio acţiune împotriva poluatorilor submisă procurorului general de când guvernatorul Martinez, extrem de favorabil companiilor de petrol şi gaz, şi-a ocupat postul. La momentul mai 2014, mai mult de 3600 de încălcări ale reglementărilor privind extracţia de petrol şi gaz nu fuseseră sesizate de către statul New Mexico autorităţilor competente. Câteva din acestea au avut loc în proximitatea WIPP. În ciuda acestor statistici descurajante, guvernul federal a ales să nu inspecteze puţurile şi forajele de mare risc din proximitatea WIPP.

Hancock a indicat şi o altă situaţie catastrofală legată de WIPP. Ţinutul Eddy are cel mai ridicat nivel al accidentelor rutiere din New Mexico, din cauza tirurilor masive de la forajele de fracturare pentru petrol şi gaz, deci, în eventualitatea redeschiderii sale, „ne aşteptăm la accidente în care sunt implicate vehicole de la siturile de fracturare şi foraj şi camioanele ce transportă deşeuri la WIPP, a avertizat el, deoarece vehicolele de mare tonaj care transportă containere de deşeuri radioactive circulă alături de cele ale companiilor de petrol şi gaz. „De aceea, accidentele rutiere ar putea cauza emisii la suprafaţă”.

Mii de generaţii

Hancock, care monitorizează WIPP din 1975 şi este familiarizat cu politicile de tehologice, legale şi reglementative legate de acesta, a reiterat ceea ce ar trebui să fie evident: „Având în vedere faptul că unele deşeuri sunt periculoase pentru mii de generaţii, este evident că acesta nu este un loc ideal pentru stocarea de reziduuri radioactive„, a apreciat el. „Astfel, nu putem prevedea ce se va întâmpla datorită fracturării hidraulice pe o perioadă atât de lungă. Probabilitatea distrugerii stabilităţii sitului este evidentă”. Judson a fost  sincer în legătură cu evaluarea anilor în care proiectul WIPP a căpătat contur. „Chestiunea managementului şi a managementului defectuos după  doar 15 ani de proiect ne spune multe despre dificultăţile pe care le are guvernul în a gestiona deşeurile radioactive. Având în vedere că există planuri de redeschidere a Yucca Mountain (un alt depozit de materiale radioactive), cu probleme similare celor de la WIPP, se pune problema legată de calitatea managementului programului de deşeuri nucleare din cadrul DOE.”

WIPP conţine plutoniu şi radiu extrem de toxic care ar putea, în cazul compromiterii integrităţii depozitului ca urmare a fracturării hidraulice din apropiere, să se scurgă în pânza freatică din New Mexico şi să o contamineze pentru sute şi mii de ani.

Judson se întrebă de ce nu există o zonă tampon de 100 de mile în jurul sitului, iar comentariul său final rămâne cea mai importantă întrebare rămasă încă fără răspuns: „Izolarea deşeurilor radioactive este o prioritate naţională, dar cât de mare e această prioritate când ei continuă să aprobe activităţi de fracturare hidraulică în zona depoitului de materiale radioactive?!”.

Sursa: The Truth Out

Abonați-vă la Newsletterul Antifracturare
Evenimente
Arhivă articole
noiembrie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930