DEZVOLTARE FĂRĂ FRACTURARE
Portalul anti-fracturare din România
Articole recente
Arhivă tematică
Sondaj

Sunteţi de acord ca în România să se interzică prin lege fracturarea hidraulică?

Loading ... Loading ...
grupul fb
YouTube-Vlog-Romania300x120

hazard radioactiv

Traducere de Eduard Jak Neumann, adaptare și adnotare Maria Olteanu

Un articol scris de Christopher Busby, expert în impactul radiației ionizate asupra sănătății umane și Secretar științific al Comunității Europene privind riscurile radiațiilor pune o problemă foarte rar discutată când vine vorba de fracturare hidraulică, dar una extrem de reală și de îngrijorătoare, poate cea mai gravă dintre interminabila listă a tipurilor de riscuri ale fracturării hidraulice – riscurile radioactive ale fracturării hidraulice. Este ca și cum, la ora actuală, am avea mai multe accidente necunoscute precum cele de la Fukushima și, prin forarea de noi sonde, urmează alte noi asemenea accidente.

„Ecologiștii subliniază diferite consecințe periculoase ale folosirii tehnologiei fracturării hidraulice, dar nici una nu poate fi comparată cu problema ridicată de expunerea la radiații și a contaminării radioactive a zonelor de dezvoltare.

Planurile guvernului britanic, care intenționează să utilizeze tehnologia fracturare în zone populate ale țării, au scos recent sute de oameni în stradă. Protestatarii au subliniat periculosul exemplu al SUA, liderul mondial în materie de fracturare hidraulică, unde fracturarea hidraulică (care consumă cantități mari de apă) a făcut ca zone din Arkansas, Colorado, New Mexico, Oklahoma, Texas, Utah și Wyoming să se confrunte cu o criză acută a apei.

Fracturarea hidraulică implică substanțe chimice toxice introduse în găuri forate la kilometri adâncime în pământ pentru a extrage gazul și petrolul din stratele de șist. Chimicalele toxice ajung apoi în lacuri și râuri sau contaminează solul. De asemenea, fracturarea produce o cantitate disproporționată de deșeuri, inclusiv apă radioactivă, apă de care companiile trebuie să o evacueze undeva.

Cheia fracturării hidraulice

Uraniul este elementul cheie pentru fracturarea hidraulică. În versiunea reală a lui Phineas Fogg din “Ocolul lumii în optzeci de zile” care și-a ars pilonii navei și mobilierul pentru a produce energie, actualmente guvernele încurajează samsarii petrolului și gazelor să-și facă loc, prin explozii, adânc în pământ pentru a-i stoarce ultimul strop de petrol și gaze. Dar urmează o răzbunare teribilă a pământului. Blocată în straturile în care este pompată sub presiune apa procesată, pentru a fractura și a creea astfel buretele imens la a cărui suprafață se ridică încărcătura de gaz și petrol, se află o cantitate enormă de uraniu natural, împreună că „fiica” sa letală, Radiu-226. De asemenea, se mai găsesc mari cantități de gaz radioactiv Radon-222, emițător de particole alfa, precum și fiicele sale, Bismut 214, Plumb-210 și Poloniu-210, emițător de particole alfa. Vă amintiți de Poloniu-210? Acesta a fost materialul care, în câteva milionimi de gram, a otrăvit fostul agent rus Alexander Litvinenko.

În adâncul pământului există o radioactivitate considerabilă, care este suficient de sigură atâta timp cât nu este adusă la suprafață. Termenul tehnic este NORM (naturally occurring radioactive materials – materiale radioactive apărute natural). Aduse la suprafață devin TENORM, îmbunătățite tehnologic (Technologically enhanced naturally occurring radioactive materials), și constituie o gravă problemă de sănătate în jurul sondelor de petrol și de gaze. Se găsesc în apa tehnologică, în petrol, în gaze, în jurul unităților de producție, în apele subterane, în conducte și rezervoare – și în bucătăria ta.

A sample of enriched uranium (AFP Photo)

 

 

Depozitele facile de petrol și gaze sunt rezervoare subterane din care petrolul și gazele se obțin prin forarea în rezervor și apoi pomparea apei, care dizlocă petrolul, ce urcă apoi prin conductă (depozitele convenționale de petrol și gaz – n.red.). Acestea sunt acum sau pe terminate, sau deținute de etități care le controlează fluxul și prețul. Dar mai sunt multe alte depozite, în care resursa este răspândită în întreaga rocă, precum apa într-un buret (depozitele neconvenționale – n.red.). Fracturarea hidraulică reprezintă orice metodă folosită pentru a sparge roca solidă, șisturile sau gresia, pentru a crea canale care să permită pomparea petrolului sau gazelor către suprafață. Fracturarea hidraulică nu este o idee nouă, dar există tehnologii noi care sunt utilizate în prezent, pentru a face mai ușoară obținerea de hidrocarburi din astfel de surse, în condiții de randament economic, din roci până acum inabordabile. Din motivele pe care vi le prezint aici, această dezvoltare are unele aspecte îngrijorătoare.

Petrolul sau gazul nu sunt, în mod normal, disponibile, deoarece sunt captive în roca solidă. Pentru a fi extrase, trebuie forat orizontal de-a lungul șistului, materialului solid organic argilos, (sau orice rocă purtătoare de hidrocarburi), și apoi fragmentat în bucăți mici, prin diverse moduri, astfel încât gazul sau petrolul să poată fi împins de apă către conductă și apoi către suprafață. Metodele de spargere a rocii și menținere deschisă a canalelor pot varia; toate acestea, la un loc, dau procedeul numit fracturare hidraulică.

Straturile de șist se află între 300 și 2.500 de metri adâncime. Datorită greutății stratelor de deasupra, presiunea asupra rocilor purtătoare de gaz la asemenea adâncimi este enormă. Foreza trebuie să introducă un tub (“arma”) de-a lungul stratului, pe o lungime cât de mare posibilă, iar acesta trebuie să fie perforat pe toată lungimea sa cu găuri care să permită gazului sau petrolului să intre în tub și să ajungă la suprafață.

Până de curând, ceva dificil de realizat. Dar, iată, tehnologia vine în ajutor sub forma explozivilor special concepuți numiți “shaped charges” (încărcătură modelate). Acestea sunt dispozitive explozive din metal dens în formă de con, care transmit energia explozivă printr-un jet extrem de puternic și focalizat de particule de metal care acționează ca un burghiu și topesc roca sau șisturile pe lungimea jetului. Ele creează un set de canale distribuite radial de-a lungul și în jurul lungimii tubului de foraj, în forma unei perii de curățat sticle. Apoi este injectată, la presiuni enorme, apă conținînd o gamă întreagă de acizi și aditivi chimici, mai apoi urmând bile mici de nisip sau pietriș, denumite “propanți”, care acționează precum stâlpii de susținere dintr-o mină, spre a ține deschise canalele formate după explozie. Presiunea extremă împinge în sus greutatea straturilor superioare de rocă și eliberează astfel tensiunea din straturile unde este captiv gazul. S-a observat că efectul tuturor acestor detonări asupra stabilității geofizice a pământului, în adâncime, duce, la nivel regional, la șocuri telurice și la cutremure de mică intensitate (și de mică adâncime – n.red), resimțite de către cei care trăiesc în apropiere. Dar adevărata cauză a acestora poate fi mult mai sinistră.

Implicații nucleare

Metalul folosit la încărcătura modelată a “armei” este cuprul. El creează o presiune de 300.000 de atmosfere care împinge roca prin deformare plastică. Dar, în 1984, un brevet din SUA (US 4441428), depus de un anumit Thomas Wilson, intitulat “Încărcătură direcționată de formă conică din uraniu sărăcit” începe așa: “Această invenție se referă la un nou dispozitiv de explozie special adaptat pentru forajul puțurilor de petrol și gaze. “Wilson consemnează că uraniul sărăcit este de 5 ori mai eficient decât cuprul la lungimea găurii efectuate, creând o presiune de 600.000 atmosfere. Din cauza mai marii reactivități chimice, uraniul creează, de fapt, compuși chimici noi cu materialul din rocă (și din petrol și gaze).
Demonstrators lock themselves together during a protest outside a drill site run by Cuadrilla Resources, near Balcombe in southern England

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Uraniul sărăcit taie roca precum untul, la fel ca și versiunile militare ale acestei tehnologii, care credem că se utilizează la rachetele destinate buncărelor din beton armat. Exploziile de încărcare de diferite forme vor scutura cu siguranță solul. Șocurile și cutremurele nu sunt chiar așa de greu de explicat.

Unde ajung acizii și componentele chimice din apa de procesare? La suprafață? În acviferele locale? În râurile locale? Sigur că da! Dar ce se întâmplă cu nanoparticulele de uraniu sărăcit din încărcătura modelată? Poate că amestecul de apă tehonologică și substanțe chimice îl aduce la suprafață. Poate petrolul sau în gazul. În bucătăria dumneavoastră? Nimeni nu se uită acolo, dar cineva, cu siguranță ar trebui, din moment ce știm, în urma războaielor din Irak, care sunt rezultatele lor asupra sănătății umane.

În cazul în care crezi că acest articol dorește să provoace frică din nimic, fără legătură cu frackingul sau cu informațiile științifice, iată un alt brevet depus, mai recent, în 2011 (US Patent 20110000669) de Halliburton (gândește-te la: petrol, gaze, armament, rachete, Dick Cheney – fostul vicepreöedinte al SUA, care este membru al consiliului director al companiei Halliburton, și cel datorită căruia s-a creat „bucla Halliburton”, care a permis fracturarea hidraulicü, prin exceptarea sa de la legile privind protecäia mediului) intitulat “Asamblarea armei de perforare și metodă pentru controlul presiunii din gaura de sondă în timpul perforării”. Brevetul se referă în mod specific la uraniul sărăcit.

Deci, nu numai că există o mulțime de material natural radioactiv scos la suprafață în coloana de gaz sau petrol, dar și în apa tehnologică, există, de asemenea, posibilitatea ca o mare cantitate de radioactivitate ne-naturală să provină de la încărcătura modelată cu uraniu sărăcit. Și în afară de faptul că uraniul sărăcit este cel mai eficient dintre aceste metale, să nu uităm atracția pentru industria nucleară din SUA de a găsi noi moduri de a scăpa de stocurile sale vaste de uraniu sărăcit, sau chiar uraniu natural, sau chiar deșeuri nucleare. Adică, cine se uită la radioactivitatea din apa tehnologică? Oricum, aceasta va fi radioactivă de la Radium și Radon, care se găsesc în roca unde se extrage gazul și petrolul (mai multe cazuri, cum ar fi în bazinul râului Susquehanna, din Pennsylvania, unde concentrațiile ridicate de radon au dus la moartea unei mari cantități de pești – de la apa tehnologică deversată ilegal în apele râului – n.red.). Ar trebui făcute analize foarte sofisticate pentru a vedea dacă aceasta conține orice radionuclizi de natură antropică, în special nanoparticule de uraniu saracit. Cine va face asta?

Contaminarea datorită fracturării hidraulice

Problema radioactivității naturale a gazelor de șist a fost ridicată de către, Marvin Resnikoff, expert în cazurile NORM. El a examinat situația fracturării în ceea ce privește exploatarea de gaze de șist din Marcellus, statul New York. El a subliniat că există două aspecte critice. Una, este concentrația de Radiu-226 din rocă. Apoi, există este durata de timp în care gazul ajunge în bucătărie.

Radonul are un timp de înjumătățire de aproximativ patru zile, și dacă gazul are o perioadă scurtă de timp de la locul de producție la consumator, atunci nivelul radioactiv din bucătărie poate fi semnificativ. El a calculat că ar exista între 1.000 și 30.000 de cazuri de cancer pulmonar în plus în statul New York (care a interzyis de curând fracturarea hidraulică, dar care folosește gaz de șist din statul vecin, Pennsylvania – n.red.) de la o astfel de expunere. Și că nimeni din agențiile de protecție a mediului nu a dat vreo atenție acestui aspect.

Equipment used for the extraction of natural gas is viewed at a hydraulic fracturing site. (AFP Photo / Spencer Platt) New York State Mulls Limited Fracking In Southern Tier

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest lucru este cu siguranță un motiv de îngrijorare, dar există și alte probleme. Apa tehnologică (și substanțele chimice) contaminează cu siguranță zona din jurul mașinilor si utilajelor. Într-un caz recent în care am fost implicat, într-un tribunal din Louisiana, a existat o stație de procesare și distribuție a gazelor, care a fost extrem de radioactivă, iar terenul din jurul ei a fost, de asemenea, radioactiv. Am studiat, de asemenea, zonele de producție de petrol într-un proces din Kentucky. Apa tehnologică dizolvă Radium 226 și acesta precipită ca niște solzi în conducte și rezervoare, fiind lăsată pe sol, lângă foraj și unitățile de distribuție. Conductele de transfer pentru gaze sunt și ele radioactive. Unul dintre cei mai gravi radionuclizi lăsați în urmă este fiica Radonului, Plumb-210, care are un timp de înjumătățire destul de lung (22 ani) și se acumulează ca un praf fin. Ea ajunge în coloana de gaz ca nanoparticule și rămâne în coloană. Se descompune în Bismut-210, care se descompune imediat în Poloniu-210, emițător alfa, cu un timp de înjumătățire de 138 zile.

Fracturarea hidraulică va crește cantitatea de radon din gazul extras. De ce? Datorită suprafeței mari a zonei de rocă sfărâmată. În cazul gazul sau petrolului obișnuit, avem de-a face cu o pungă mare, aflată într-o cavitate mare. Radonul de infiltrează din peretele cavității, de pe o suprafață egală cu cea a peretelui. Dar, în cazul stratelor fracturate, suprafața din care Radonul se poate infiltra crește foarte mult (fiecare particulă de rocă dizlocată devine un emițător de radon, n.red.). Deci poate apărea un transfer mai rapid de radon către gaz sau petrol.

Ne ardem propria navă

În concluzie, fracturarea aduce grave probleme de sănătate prin expunerea la radiații și contaminarea locală, aspecte care, așa cum Marvin Resnikoff subliniază în articolele sale, nu au fost abordate în mod corespunzător (sau deloc) prin studiile de impact asupra mediului, publicate de operatorii petrolieri sau de către Agenția pentru Protecția Mediului din SUA. Puțurile și zonele de distribuție vor deveni contaminate radioactiv. Forajele de-a lungul coastei de sud a Angliei, Texas-ificarea Sussexului fiind încurajată de prim-ministrul David Cameron, nu vor fi ca morile de vânt. Contaminarea de la apa tehnologică va intra în apele subterane și în apa potabilă. Și să nu uităm uraniul sărăcit.

Actress Daryl Hannah stands with activists during a rally in Lafayette Square near the White House August 22, 2013 in Washington, DC. (AFP Photo / Brendan Smialowski)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu vreau să fie totul negativ: petrolul și gazele sunt resurse valoroase, tehnicile de creștere a disponibilității lor trebuie să fie aplaudate, chiar dacă examinate cu mai multă precauție decât până acum. Într-un final, facem un pas înapoi de la toate acestea și ne întrebăm: la ce folosesc ele, de fapt? Răspunsul scurt, desigur, este că sunt pentru bani și energie mai ieftină, securitate, independență față de furnizori îndepărtați. Dar știm, de fapt, pentru ce e cu adevărat. Este combustibilul necesar pentru continuarea sistemului economic, condus de forțele pieței, gândit pe termen scurt, de extravaganță globală continuă a proceselor de fabricație, de locuri de muncă, de cumpărare și vânzare, care au devenit acum tot ceea ce contează în viață. Desigur, acest lucru nu mai poate dura de vreme ce (fracking sau nu) combustibilul fosil (și alți combustibili) este o resursă finită și se va epuiza până la urmă, și/sau biosfera va dispărea în urma toxicității produselor acestei activități, care în prezent se întâmplă la o scară înfricoșătoare. Însă, prin fracturare hidraulică, se mai trage de timp (până la epuizarea totală a resurselor de hidrocarburi).

La finalul călătoriei din “Ocolul lumii în 80 de zile”, Phineas Fogg era obligat să își ardă mobila cabinei, catargele și alte piese esențiale ale navei care-l transportă înapoi spre scena finală, în care își câștigă pariul. Însă, în demontarea și arderea planetei noastre, nu există nici un pariu, doar câteva persoane lacome și puternice. Ne ardem propria noastră navă – care este tot ce avem.”

Linkuri despre efectele radiaäiilor asupra sănătății umane: 

1. http://www.bbc.com/news/health-12722435

2. http://www.epa.gov/radiation/docs/402-k-10-008.pdf

3. http://www.who.int/ionizing_radiation/en/

4. http://www.librarie.net/p/175732/Elemente-radioactive-Poluarea-mediului-riscurile-iradierii-Marcu-Teodora-Marcu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Abonați-vă la Newsletterul Antifracturare
Evenimente
Arhivă articole
iulie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31